giumbușluc

română

Etimologie

Din turcă cümbüșlük.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului giumbușluc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	giumbușluc	giumbușlucuri
Articulat	giumbușlucul	giumbușlucurile
Genitiv-Dativ	giumbușlucului	giumbușlucurilor
Vocativ	giumbușlucule	giumbușlucurilor

1. faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online