română

Etimologie

Din glas + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /glə.su'i/


Verb


Conjugarea verbului
glăsui
Infinitiv a glăsui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
glăsuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să glăsuiască
Participiu glăsuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) (azi poetic și fig.) a vorbi, a spune.
  2. (v.intranz.) (despre texte scrise; la pers. 3) a conține, a exprima.
  3. (v.tranz.) (rar) a cânta, a intona.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe