intona

română

Variante

• întona

Etimologie

Din italiană intonare.

Pronunție

• AFI: /in.to'na/

Verb

Conjugarea verbului intona
Infinitiv	a intona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	intonez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intoneze
Participiu	intonat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; (p.gener.) a executa un cântec; a cânta.
2. (v.tranz.) a accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază.

Cuvinte derivate

• intonare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online