glas
română
Etimologie
Din slavă (veche) glasŭ.
Pronunție
- AFI: /glas/
Substantiv
| Declinarea substantivului glas | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | glas | glasuri |
| Articulat | glasul | glasurile |
| Genitiv-Dativ | glasului | glasurilor |
| Vocativ | glasule | glasurilor |
- ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifică omului de a emite sunete articulate; voce.
- (la pl.) murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent).
- ciripit sau cântec al păsărilor.
- strigăt produs de unele animale.
- (fig.) zgomot produs de vânt, de o apă etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor.
- (fig.) (înv.) veste, știre.
- denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească răsăriteană.
- fiecare dintre cele opt moduri fundamentale după care se execută cântările bisericești.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Într-un glas = (toți) deodată; în unanimitate.
Expresii
- A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau în scris)
- A ridica (sau a înălța) glasul = a vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, tare, răstit; a protesta
- A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
- A-i pieri (cuiva) (sau a i se stinge, a-și pierde) glasul = a nu mai putea să vorbească, să răspundă; a nu mai avea ce răspunde
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online