gogonea

română

Etimologie

Din gogon (regionalism pentru „mic obiect sferic”, etimologie necunoscută) + sufixul -ea.

Pronunție

• AFI: /go.goˈne̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului gogonea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gogonea	gogonele
Articulat	gogoneaua	gogonelele
Genitiv-Dativ	gogonelei	gogonelelor
Vocativ	gogonea	gogonelelor

1. (mai ales la pl.) fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online