maturitate
Etimologie
Din franceză maturité < latină maturitas, maturitatis.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului maturitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | maturitate | invariabil |
Articulat | maturitatea | invariabil |
Genitiv-Dativ | maturității | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe.
- La vârsta maturității.
- (biol.) stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg.
- stare de deplină dezvoltare a unui fruct.
- (fig.) stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).
- Maturitatea gândirii, a sentimentelor cuiva.
Sinonime
- 1: (înv.) bărbăție
- 3: coacere
- 5: profunzime, seriozitate, temeinicie
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
stare de dezvoltare fizică și intelectuală completă