gradină

română

Etimologie

Din italiană gradina.

Pronunție

• AFI: /gra'di.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului gradină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gradină	gradine
Articulat	gradina	gradinele
Genitiv-Dativ	gradinei	gradinelor
Vocativ	gradină	gradinelor

1. daltă specială din oțel care servește la cioplirea unor roci în vederea obținerii de elemente de construcție decorative.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agrăind
• râgâind

Referințe

• DEX '98 via DEX online