harpe
 Vezi și : Harpe, harpé
|
Etimologie
Din harpă.
Pronunție
- AFI: /ˈhar.pe/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru harpă.
(dansk)
Etimologie
Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului harpe | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | harpe | harpen | harper | harperne |
| Genitiv | harpes | harpens | harpers | harpernes |
(français)
Etimologie
Din latină târzie harpa < proto-germanică *harpōn.
Pronunție
- AFI: /aʁp/
Substantiv
harpe f., harpes pl.
- harpă
- Pincer la harpe.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Paronime
Referințe
Etimologie
Derivat regresiv din harper.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru harper.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru harper.
- forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
- forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru harper.
Anagrame
(Latina)
Etimologie
De origine greacă.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului harpē | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | harpē | harpae |
| Genitiv | harpēs | harpārum |
| Dativ | harpae | harpīs |
| Acuzativ | harpēn | harpās |
| Ablativ | harpē | harpīs |
| Vocativ | harpē | harpae |
Referințe
(norsk)
Etimologie
Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului harpe | ||||
| m.f. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | harpe | harpa/harpen | harper | harpene |
| Genitiv | ' | ' | ' | ' |