helicon

română

Etimologie

Din franceză hélicon.

Pronunție

• AFI: /he.liˈkon/

Substantiv

Declinarea substantivului helicon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	helicon	helicoane
Articulat	heliconul	helicoanele
Genitiv-Dativ	heliconului	helicoanelor
Vocativ	heliconule	helicoanelor

1. instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu tuba, folosit în fanfarele militare, alcătuit dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri grave.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online