henoteism

română

Etimologie

Din germană Henotheismus, franceză hénothéisme.

Pronunție

• AFI: /he.no.te'ism/

Substantiv

Declinarea substantivului henoteism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	henoteism	invariabil
Articulat	henoteismul	invariabil
Genitiv-Dativ	henoteismului	invariabil
Vocativ	henoteismule	invariabil

1. formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una din divinitățile adorate devine principalul obiect de cult.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mihonește

Referințe

• DEX '98 via DEX online