henoteism
română
Etimologie
Din germană Henotheismus, franceză hénothéisme.
Pronunție
- AFI: /he.no.te'ism/
Substantiv
| Declinarea substantivului henoteism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | henoteism | invariabil |
| Articulat | henoteismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | henoteismului | invariabil |
| Vocativ | henoteismule | invariabil |
- formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una din divinitățile adorate devine principalul obiect de cult.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online