hurrier

engleză

(English)

Etimologie

Din (to) hurry („a se grăbi”) + -er.

Pronunție

• AFI: /ˈhɜɹiə(ɹ)/, /ˈhʌɹiə(ɹ)/

Substantiv

hurrier, pl. hurriers

1. persoană care se grăbește
2. (în Anglia; ieșit din uz, ist.) băiat sau fată angajați într-o mină pentru a trage coșuri sau vagoane mici pline de cărbune, până la suprafață

Cuvinte apropiate

• hurry

Vezi și

• pit pony

Referințe

• Wiktionary