idioțenie

română

Etimologie

Din idiot + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /i.di.oˈʦe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului idioțenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	idioțenie	idioțenii
Articulat	idioțenia	idioțeniile
Genitiv-Dativ	idioțeniei	idioțeniilor
Vocativ	idioțenie	idioțeniilor

1. lipsă totală de inteligență; (p.ext.) atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție.
2. idioție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online