română

Etimologie

Din idiot + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /i.di.o'ʦe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
idioțenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ idioțenie idioțenii
Articulat idioțenia idioțeniile
Genitiv-Dativ idioțeniei idioțeniilor
Vocativ idioțenie idioțeniilor
  1. lipsă totală de inteligență; (p.ext.) atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție.
  2. idioție.


Traduceri

Referințe