idioție
română
Etimologie
Din franceză idiotie.
Pronunție
- AFI: /i.di.o'ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului idioție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | idioție | idioții |
| Articulat | idioția | idioțiile |
| Genitiv-Dativ | idioției | idioțiilor |
| Vocativ | idioție | idioțiilor |
- debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie.
- idioțenie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online