idioție

română

Etimologie

Din franceză idiotie.

Pronunție

• AFI: /i.di.o'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului idioție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	idioție	idioții
Articulat	idioția	idioțiile
Genitiv-Dativ	idioției	idioțiilor
Vocativ	idioție	idioțiilor

1. debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie.
2. idioțenie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online