Ierbăluță

Etimologie

Din iarbă + sufixul -ăluță.

Pronunție

  • AFI: /jer.bə'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ierbăluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ierbăluță ierbăluțe
Articulat ierbăluța ierbăluțele
Genitiv-Dativ ierbăluței ierbăluțelor
Vocativ ierbăluță ierbăluțelor
  1. (bot.) (Phalaris arundinacea) plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe