Variante de scriere Vezi și : imă, Ima, imä, imã, ímã, îmă
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din im („noroi, murdărie”), sau, din latină līmāre, din līmō („a mânji”).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) ima
Infinitiv a (se) ima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) im
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ime
Participiu imat
Conjugare I
  1. (reg.) (v.tranz.) a murdări, a mânji cu noroi, cu balegă.
  2. (fig.) a întina cu vorba, cu înjurături.
  3. (v.refl.) a se murdări, a se mânji, a se feșteli.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din ima.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ima.

Referințe