noroi

Etimologie
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului noroi | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | noroi | noroaie |
Articulat | noroiul | noroaiele |
Genitiv-Dativ | noroiului | noroaielor |
Vocativ | noroiule | noroaielor |
- pământ amestecat cu apă și muiat.
- După ploaie, pe drumul de țară era noroi.
- Era mult noroi pe drum.
- Era plin de noroi pe pantaloni.
- (fig.) ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Paronime
Expresii
- A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva
Traduceri
pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite
|
|
Etimologie
Din noroi.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului (se) noroi | |
Infinitiv | a (se) noroi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) noroiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) noroiască |
Participiu | noroit |
Conjugare | IV |
- (v.refl. și tranz.) a (se) afunda în noroi, a (se) împotmoli în noroi; a (se) murdări cu noroi.
- Carul s-a noroit în drum.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a murdări cu noroi
|