imperfectiv

română

Etimologie

Din franceză imperfectif.

Pronunție

• AFI: /im.per.fek'tiv/

Adjectiv

1. (despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online