Etimologie

Din latină impetratio, franceză impétration.

Pronunție

  • AFI: /im.pe'tra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
impetrație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impetrație invariabil
Articulat impetrația invariabil
Genitiv-Dativ impetrației invariabil
Vocativ impetrație invariabil
  1. (livr.) acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu.


Traduceri

Anagrame

Referințe