imprima

Vezi și : imprimă

română

Etimologie

Din franceză imprimer < latină imprimare.

Pronunție

• AFI: /im.priˈma/

Verb

Conjugarea verbului imprima
Infinitiv	a imprima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	imprim
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să imprime
Participiu	imprimat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări.
2. a înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc.
3. a tipări.
4. a aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate.
5. (fig.) a comunica; a transmite.
6. a impune, a determina.

   Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios.

Sinonime

• 1: (se) întipări
• 2: înregistra
• 3: tipări
• 5: publica
• 6: impulsiona

Cuvinte derivate

• imprimare
• imprimat
• imprimatur
• imprimerie
• teleimprima
• teleimprimare

Traduceri

a întipări

catalană: imprimir (català) daneză: trykke (dansk) engleză: imprint (English), print (English) esperanto: presi (Esperanto) finlandeză: jättää jälki (suomi) franceză: imprimer (français) germană: drucken (Deutsch) interlingua: imprimer (interlingua) italiană: imprimere (italiano)

neerlandeză: drukken (Nederlands) norvegiană: trykke (norsk) papamiento: imprimi (Papiamentu) poloneză: drukować (polski) portugheză: imprimir (português) spaniolă: imprimir (español) suedeză: trycka (svenska) turcă: basmak (Türkçe)

Etimologie

Din imprima.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru imprima.

Referințe

• DEX online