impudoare

română

Etimologie

Din franceză impudeur.

Pronunție

• AFI: /im.puˈdo̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului impudoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impudoare	invariabil
Articulat	impudoarea	invariabil
Genitiv-Dativ	impudorii	invariabil
Vocativ	impudoare	invariabil

1. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online