inăriță

română

Etimologie

Din in + sufixul -ăriță.

Pronunție

• AFI: /i.nə'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului inăriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inăriță	inărițe
Articulat	inărița	inărițele
Genitiv-Dativ	inăriței	inărițelor
Vocativ	inăriță	inărițelor

1. pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in; țintar (Carduelis flammea).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anarții
• întărai
• ratinai

Referințe

• DEX '98 via DEX online