sticlete
Variante
Etimologie
Din germană Stieglitz, prin intermediul sârbo-croată штиглиц (štiglić) sau bulgară щиглец (štiglec).
Pronunție
- AFI: /sti'kle.te/
Substantiv
Declinarea substantivului sticlete | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sticlete | sticleți |
Articulat | sticletele | sticleții |
Genitiv-Dativ | sticletelui | sticleților |
Vocativ | - | - |
- (ornit.) (Carduelis carduelis) mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben.
- (arg.) epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției.
Sinonime
- 1: (ornit.) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță
- 2: gardian, polițai, polițist, agent
Cuvinte derivate
Paronime
Expresii
- A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun
- A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii
Vezi și
Traduceri
pasăre