obiecție
română
Variante
Etimologie
Din franceză objection.
Pronunție
- AFI: /o'bjek.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului obiecție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obiecție | obiecții |
| Articulat | obiecția | obiecțiile |
| Genitiv-Dativ | obiecției | obiecțiilor |
| Vocativ | obiecție | obiecțiilor |
- argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online