incitare

română

Etimologie

Din a incita.

Pronunție

• AFI: /in.ʧi'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului incitare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incitare	incitări
Articulat	incitarea	incitările
Genitiv-Dativ	incitării	incitărilor
Vocativ	incitare	incitărilor

1. (livr.) acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărniței
• centiari
• carenții
• crenații
• criantei

Referințe

• DEX '98 via DEX online