română

Etimologie

Din a incita.

Pronunție

  • AFI: /in.ʧi'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
incitare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incitare incitări
Articulat incitarea incitările
Genitiv-Dativ incitării incitărilor
Vocativ incitare incitărilor
  1. (livr.) acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație.


Traduceri

Anagrame

Referințe