incita
Etimologie
Din franceză inciter < latină incitare. Confer italiană incitare.
Pronunție
- AFI: /in.ʧiˈta/
Verb
Conjugarea verbului incita | |
Infinitiv | a incita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
incit |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să incite |
Participiu | incitat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a ațâța; a provoca
|