indignitate

română

Etimologie

Din franceză indignité < latină indignitas.

Pronunție

• AFI: /in.dig.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului indignitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indignitate	invariabil
Articulat	indignitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	indignității	invariabil
Vocativ	'	'

1. lipsă de demnitate; nemernicie, ticăloșie.

Traduceri

lipsă de demnitate

engleză: indignity (English) franceză: indignité (français) f. germană: Entwürdigung (Deutsch) f.

maghiară: méltatlanság (magyar) suedeză: skymf (svenska), kränkning (svenska), förödmjukelse (svenska) turcă: hürmetsizlik (Türkçe), hakaret (Türkçe)

Referințe

• DEX online