insinua
română
Etimologie
Din franceză insinuer < latină insinuare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului insinua | |
| Infinitiv | a insinua |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
insinuez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să insinueze |
| Participiu | insinuat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă.
- (v.tranz. și refl.) a (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online