insinua

română

Etimologie

Din franceză insinuer < latină insinuare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului insinua
Infinitiv	a insinua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	insinuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să insinueze
Participiu	insinuat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă.
2. (v.tranz. și refl.) a (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra.

Cuvinte derivate

• insinuare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online