inspectoare

română

Etimologie

Din inspector.

Pronunție

• AFI: /in.spek'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului inspectoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inspectoare	inspectoare
Articulat	inspectoarea	inspectoarele
Genitiv-Dativ	inspectoarei	inspectoarelor
Vocativ	inspectoareo	inspectoarelor

1. persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online