română

Etimologie

Din latină īnspector, franceză inspecteur. Confer rusă инспekтор (inspector).

Pronunție

  • AFI: /in'spek.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
inspector
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inspector inspectori
Articulat inspectorul inspectorii
Genitiv-Dativ inspectorului inspectorilor
Vocativ inspectorule inspectorilor
  1. persoană împuternicităinspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din latină in- + spectāre („a se uita, a privi”).

Pronunție

  • AFI: /ɪnˈspɛktə(ɹ)/
  • (SUA) AFI: /ɪnˈspɛktɚ/


Substantiv

inspector, pl. inspectors

  1. inspector, revizor
  2. (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție
    Inspector Jones was called in to examine the crime scene.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din īnspectō.

Pronunție

  • AFI: /inˈspek.tor/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pasiv pentru īnspectō.





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină īnspector.

Pronunție

  • AFI: /ins.pekˈtoɾ/


Substantiv

inspector m., inspectores pl.

  1. inspector, revizor
  2. (spec.) inspector de poliție, ofițer de poliție
    Inspector de Policía.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe