Etimologie

Din franceză intenter.

Pronunție

  • AFI: /in.ten'ta/


Verb


Conjugarea verbului
intenta
Infinitiv a intenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
intentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să intenteze
Participiu intentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce, a porni o acțiune (juridică).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe