interoga

română

Etimologie

Din franceză interroger < latină interrogare.

Pronunție

• AFI: /in.te.ro'ga/

Verb

Conjugarea verbului interoga
Infinitiv	a interoga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	interoghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să interogheze
Participiu	interogat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; (spec.) a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu.
2. (v.tranz.) a examina, a chestiona un elev, un student, un candidat.

Cuvinte derivate

• interogare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ergotina

Referințe

• DEX '98 via DEX online