interogatoriu

română

Etimologie

Din franceză interrogatoire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului interogatoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interogatoriu	interogatorii
Articulat	interogatoriul	interogatoriile
Genitiv-Dativ	interogatoriului	interogatoriilor
Vocativ	interogatoriule	interogatoriilor

1. totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online