interogatoriu
română
Etimologie
Din franceză interrogatoire.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului interogatoriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interogatoriu | interogatorii |
| Articulat | interogatoriul | interogatoriile |
| Genitiv-Dativ | interogatoriului | interogatoriilor |
| Vocativ | interogatoriule | interogatoriilor |
- totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online