examina
română
Etimologie
Din franceză examiner < latină examinare.
Pronunție
- AFI: /eg.za.miˈna/
Verb
| Conjugarea verbului examina | |
| Infinitiv | a examina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
examinez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să examineze |
| Participiu | examinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva.
- a cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul.
- Îl examinează cu atenție.
- a supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba.
Sinonime
- 1: analiza, cerceta, sonda, căuta, consulta
- 2: analiza, cerceta, măsura, observa, scruta, studia, urmări, (pop.) iscodi, (înv. și reg.) oglindi, (înv.) cerca, ispiti
- 3: asculta, chestiona
Cuvinte derivate
Traduceri
a analiza; a cerceta
|
|