examina

română

Etimologie

Din franceză examiner < latină examinare.

Pronunție

• AFI: /eg.za.miˈna/

Verb

Conjugarea verbului examina
Infinitiv	a examina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	examinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să examineze
Participiu	examinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva.
2. a cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul.

   Îl examinează cu atenție.

3. a supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba.

Sinonime

• 1: analiza, cerceta, sonda, căuta, consulta
• 2: analiza, cerceta, măsura, observa, scruta, studia, urmări, (pop.) iscodi, (înv. și reg.) oglindi, (înv.) cerca, ispiti
• 3: asculta, chestiona

Cuvinte derivate

• examen
• examinabil
• examinare
• examinator
• reexamina

Traduceri

a analiza; a cerceta

afrikaans: ondersoek (Afrikaans) catalană: examinar (català) daneză: undersøge (dansk) engleză: examine (English) esperanto: ekzameni (Esperanto) finlandeză: tutkia (suomi) franceză: examiner (français) germană: untersuchen (Deutsch), examinieren (Deutsch) (rar) greacă: εξετάζω (exetazo) (Ελληνικά) indoneziană: bahas (Bahasa Indonesia)

italiană: esaminare (italiano) japoneză: 調べる (しらべる, shiraberu) (日本語) maghiară: megvizsgál (magyar) neerlandeză: onderzoeken (Nederlands) papamiento: èksaminá (Papiamentu) poloneză: egzaminować (polski) portugheză: examinar (português) spaniolă: examinar (español) suedeză: undersöka (svenska) turcă: araştırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online