Etimologie

Din franceză examiner < latină examinare.

Pronunție

  • AFI: /eg.za.miˈna/


Verb


Conjugarea verbului
examina
Infinitiv a examina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
examinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să examineze
Participiu examinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva.
  2. a cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul.
    Îl examinează cu atenție.
  3. a supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe