interstițiu

română

Etimologie

Din franceză interstice < latină interstitium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
interstițiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interstițiu interstiții
Articulat interstițiul interstițiile
Genitiv-Dativ interstițiului interstițiilor
Vocativ interstițiule interstițiilor
  1. spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft.


Traduceri

Referințe