intonație

română

Variante

• intonațiune

Etimologie

Din franceză intonation.

Pronunție

• AFI: /in.to'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului intonație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intonație	intonații
Articulat	intonația	intonațiile
Genitiv-Dativ	intonației	intonațiilor
Vocativ	intonație	intonațiilor

1. (muz.) emitere (corectă) a înălțimii unui sunet.
2. variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online