Etimologie

Din latină intueri.

Pronunție

  • AFI: /in.tuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
intui
Infinitiv a intui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
intuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să intuiască
Participiu intuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din intui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru intui.

Referințe