ghici

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /giˈʧi/

Verb

Conjugarea verbului ghici
Infinitiv	a ghici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ghicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ghicească
Participiu	ghicit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări.

   Ai ghicit ce-am vrut să spun.

2. a dezlega o ghicitoare.

   A ghicit o cimilitură.

3. (în superstiții) a prezice cuiva viitorul.

   A ghici viitorul cuiva.

Sinonime

• 1: afla, descoperi, (rar) bănui, intui
• 2: dezlega
• 3: prevesti, prezice, proroci, (franțuzism înv.) devina

Cuvinte derivate

• ghicire
• ghicit
• ghicitoare
• ghicitor

Locuțiuni

• Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv.

Traduceri

a intui; a prevedea

catalană: endevinar (català) chineză: 猜測 (中文), 猜测 (中文) daneză: gætte (dansk) engleză: guess (English) esperanto: diveni (Esperanto) finlandeză: arvata (suomi) franceză: deviner (français) galiciană: adiviñar (galego) germană: schätzen (Deutsch), raten (Deutsch)

italiană: indovinare (italiano) neerlandeză: veronderstellen (Nederlands), gissen (Nederlands) portugheză: adivinhar (português) rusă: угадать (ugadat') (русский) slovenă: uganiti (slovenščina) spaniolă: adivinar (español), conjeturar (español) suedeză: gissa (svenska) turcă: tahmin etmek (Türkçe)

Etimologie

Din ghici.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ghici.

Referințe

• DEX online