ispitire
română
Etimologie
Din a ispiti.
Pronunție
- AFI: /is.pi'ti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ispitire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ispitire | ispitiri |
| Articulat | ispitirea | ispitirile |
| Genitiv-Dativ | ispitirii | ispitirilor |
| Vocativ | ispitire | ispitirilor |
- acțiunea de a ispiti și rezultatul ei.
- ademenire, tentație, seducere.
- (înv.) punere la încercare, la probă.
- încercarea prin care trece cineva.
- (înv.) experiență.
- (înv.) demers, intervenție; încercare, sforțare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online