isprăvi

română

Etimologie

Din slavă (veche) ispraviti.

Pronunție

• AFI: /is.prə'vi/

Verb

Conjugarea verbului isprăvi
Infinitiv	a isprăvi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	isprăvesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să isprăvească
Participiu	isprăvit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza.
2. (v.tranz.) a face să se prăpădească, să dispară.

   S-a isprăvit cu el.

Cuvinte derivate

• isprăvire
• isprăvit

Locuțiuni

• (loc.adv.) Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite.

Expresii

• (tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă!
• Isprăvește odată! = taci! termină!
• (refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online