română

Etimologie

Din a isprăvi.

Pronunție

  • AFI: /is.prə'vit/


Substantiv


Declinarea substantivului
isprăvit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ isprăvit isprăvite
Articulat isprăvitul isprăvitele
Genitiv-Dativ isprăvitului isprăvitelor
Vocativ isprăvitule isprăvitelor
  1. faptul de a (se) isprăvi; sfârșit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe