isprăvire

română

Etimologie

Din a isprăvi.

Pronunție

• AFI: /is.prəˈvi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului isprăvire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	isprăvire	isprăviri
Articulat	isprăvirea	isprăvirile
Genitiv-Dativ	isprăvirii	isprăvirilor
Vocativ	isprăvire	isprăvirilor

1. acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online