justiție
Etimologie
Din franceză justice < latină justitia.
Pronunție
- AFI: /ʒus'ti.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului justiție | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | justiție | invariabil |
Articulat | justiția | invariabil |
Genitiv-Dativ | justiției | invariabil |
Vocativ | justiție | invariabil |
- totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe.
- una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
- dreptate, echitate.
Expresii
- A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online