jutge
catalană
(català)
Etimologie
Din occitană veche, care provine din latină iūdicem, jūdicem, forma de acuzativ pentru iūdex („judecător, jude”). Confer franceză juge, occitană jutge și spaniolă juez.
Pronunție
Substantiv
jutge m., jutges pl.
Sinonime
- 2: (sport) àrbitre
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- jutge d'enquesta
- jutge de competències
- jutge de pau
- jutge de residència
- jutge de taula
- jutge de vigilància
- jutge llec
- jutge pedani
- jutge plegat
Cuvinte apropiate
Expresii
Vezi și
Etimologie
Din jutjar.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru jutjar.
- forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru jutjar.
- forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru jutjar.
- forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru jutjar.
Referințe
occitană
(occitan)
Etimologie
Din latină iūdicem, jūdicem, forma de acuzativ pentru iūdex („judecător, jude”). Confer franceză juge, catalană jutge și spaniolă juez.
Pronunție
- AFI: /ˈd͡ʒyd͡ʒe/
Substantiv
jutge m., jutges pl.