română

Etimologie

Din verbul a lătra.

Pronunție

  • AFI: /ləˈtrat/


Substantiv


Declinarea substantivului
lătrat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lătrat lătraturi
Articulat lătratul lătraturile
Genitiv-Dativ lătratului lătraturilor
Vocativ lătratule lătraturilor
  1. faptul de a lătra; sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
lătrat
Singular Plural
Masculin lătrat lătrați
Feminin lătrată lătrate
Neutru lătrat lătrate
  1. atacat de câini care latră.
  2. (depr.; despre vorbire) asemănător sunetelor scoase de câini.
  3. (fam.; fig.) criticat.
  4. (pop. și fam.) bârfit.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din lătra.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru lătra.

Referințe