lătra
Vezi și : latră, lătră, latra |
Etimologie
Din latină latrāre.
Pronunție
- AFI: /ləˈtra/
Verb
Conjugarea verbului lătra | |
Infinitiv | a lătra |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
latru |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să latre |
Participiu | lătrat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei.
- Câinii latră.
- (v.tranz.) a se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase.
- (depr.; despre oameni) a vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura.
- (argou) (v.tranz.) a informa, a denunța, a trăda.
- (argou) a vorbi emfatic și demagogic.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a scoate sunete specifice câinilor
|
|
Etimologie
Din lătra.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lătra.