lăutar

română

Etimologie

Din lăută + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /lə.u'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului lăutar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăutar	lăutari
Articulat	lăutarul	lăutarii
Genitiv-Dativ	lăutarului	lăutarilor
Vocativ	lăutarule	lăutarilor

1. muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau, (p.gener.), la orice instrument, de obicei dintr-un taraf; scripcar.

Cuvinte derivate

• lăutăresc
• lăutărește

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aratul
• alătur
• lătrau
• lătura

Referințe

• DEX '98 via DEX online