larga

română

Etimologie

Din franceză larguer, italiană largare.

Pronunție

• AFI: /lar'ga/

Verb

Conjugarea verbului larga
Infinitiv	a larga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	larghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să largheze
Participiu	largat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism.

Cuvinte derivate

• largare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online