larga
română
Etimologie
Din franceză larguer, italiană largare.
Pronunție
- AFI: /lar'ga/
Verb
| Conjugarea verbului larga | |
| Infinitiv | a larga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
larghez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să largheze |
| Participiu | largat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online