legitate
Etimologie
Din lege + sufixul -itate (după rusă закономeрност' (zakonomernost')).
Pronunție
- AFI: /le.ʤi'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului legitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | legitate | legități |
Articulat | legitatea | legitățile |
Genitiv-Dativ | legității | legităților |
Vocativ | legitate | legităților |
- (fil.) însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online