logoree

română

Etimologie

Din franceză logorrhée.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului logoree
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	logoree	logorei
Articulat	logoreea	logoreile
Genitiv-Dativ	logoreii	logoreilor
Vocativ	logoree	logoreilor

1. stare de excitație psihică, care se caracterizează prin tendința excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu și incoerent.
2. (fam.) faptul de a vorbi mult și inutil; limbuție, locvacitate.

Cuvinte derivate

• logoreic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online