tendință
română
Etimologie
Din franceză tendance.
Pronunție
- AFI: /tenˈdin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tendință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tendință | tendințe |
| Articulat | tendința | tendințele |
| Genitiv-Dativ | tendinței | tendințelor |
| Vocativ | tendință | tendințelor |
- dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat.
- orientare comună a unei categorii de persoane; direcție.
- evoluție a cuiva într-un anumit sens.
- forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online